Centrala electrica geotermala

Aceasta descriere este realizata pentru o usoara intelegere a unei metode de obtinere a energiei electrice într-un mod usor, ieftin si curat.
Se intelege de la sine că realizarea unei asemenea instalatii, unde lucram cu cantitati relativ mari de freon sub presiune, necesita cunostinte avansate de specialitate, testari de laborator, omologari etc, deci nu recomandam oricui să riste incercand sa construiasca asa ceva fara pregatirea teoretica, experienta practica si dotarea necesara
.

Prezentare

Acest document contine prezentarea, functionarea si constructia virtuala a unei unitati de producere a energiei electrice bazata pe extractia energiei termice(caldurii) mediului inconjurător.In situatia de fata, prin termenul “caldura mediului inconjurator” intelegem spectrul de temperatura al mediului ambiant superior temperaturii de fierbere a unui agent frigorific folosit în mod curent.
De retinut aspectul ca functionarea unei asemenea centrale duce la racirea mediului inconjurator, lucru care poate avea avantaje sau dezavantaje.
Avantajul enorm pe care il ofera un asemenea concept este eliminarea ideii de ardere a combustibililor fosili si asigurarea independentei energetice a locuintei (sau localitatii) respective (depinde de puterea centralei). Ideea de “energie gratuita” este discutabila. Chiar daca nu consuma combustibili fosili sau de alta natura si aceasta centrala, ca oricare alta, are in constructia ei mecanisme, aparate electrice si/sau echipamente electronice care necesita intretinere si asta inseamna cheltuieli, mai mari sau mai mici.
In orice caz, pretul energiei obtinute in acest mod este extrem de mic fata de ceea ce avem in prezent.
Aceasta centrala are la baza functionarii sale randamentul “supraunitar” al pompelor de caldura folosite in ultimii ani pentru incalzirea locuintelor.Orice instalatie frigorifica cu compresor, indiferent de scopul in care a fost construita, realizeaza acelasi lucru si are la baza acelasi principiu de functionare. Iată o schemă simplificată:
1-Condensatorul instalatiei;
2-Ventilul de expansiune (in mod obisnuit la frigidere este un tub capilar de o anumita lungime si diametru, ce depinde de puterea instalatiei);
3-Vaporizatorul instalatiei;
4-Compresorul.


Aceste instalatii fac transferul de energie termica prin intermediul agentului frigorific racind anumite incinte sau incalzindu-le in functie de scopul in care au fost proiectate. De exemplu, instalatia unui frigider extrage caldura din interiorul incintei izolate termic si o scoate afara prin intermediul instalatiei cu compresor. O instalatie de aer conditionat extrage caldura din locuinta la exteriorul acesteia, spliterul instalatiei avand rolul de vaporizator, iar agregatul exterior cel de condensator.Spliterul din interiorul locuintei si agregatul exterior sunt de fapt doua schimbatoare de caldura (radiatoare) care fac transferul termic dintre agentul frigorific si aerul din mediul ambiant, din locul unde sunt amplasate. Instalatiile de aer conditionat cu dubla functie pot schimba rolul celor doua schimbatoare de caldura. Iarna spliterul poate fi condensatorul instalatiei iar agregatul exterior poate fi vaporizatorul acesteia, instalatia respectiva fiind in acest caz o pompa de caldura geotermala care face schimbul de caldura prin intermediul aerului exterior si a celui din interiorul locuintei.
Pompele de caldura geotermale preiau caldura mediului ambiant din sol, din apa unui put sau din aer si o comprima prin intermediul agentului frigorific in condensatorul instalatiei care incalzeste apa din instalatia de incalzire a locuintei respective.
Pentru ca preluand caldura dintr-un mediu si transferand-o in altul, pompele de caldura evacueaza prin condensatorul instalatiei o cantitate de energie termica mai mare decat echivalentul energiei electrice consumate de catre motorul compresorului instalatiei, a fost introdusa expresia „coeficient de performanta” (COP) care exprima raportul dintre energia termica evacuata prin condensator si echivalentul electric consumat de motorul compresorului. Acest COP depinde in cea mai mare masura de modul in care se face transferul termic. La un aparat de aer conditionat performant folosit ca pompa de caldura, care face transferul termic aer-aer, COP ajunge la 3...3,6 iar o pompa de caldura care face transferul apa-apa, COP ajunge la valoarea 5 sau chiar 7 (cele de dimensiuni si puteri mai mari). Adica valoarea energiei termice debitate poate ajunge la de 7 ori valoarea puterii electrice consumate de compresorul instalatiei.

Functionare

Pentru o mai buna intelegere a functionarii centralei noastre, sa incepem cu o simpla explicatie a functionarii unei centrale electrotermice clasice.
Aceasta foloseste presiunea aburului obtinuta prin incalzirea, prin arderea combustibililor fosili (carbuni, gaze, pacură etc.) sau prin fisiunea uraniului in centralele nucleare, a apei dintr-un cazan pana la o temperatura la care presiunea vaporilor apei permite actionarea grupului turbogenerator la parametrii obtinerii puterii electrice cerute la bornele acestuia. De regula temperatura cu care se lucrează in mod obisnuit este situată între 250 si 270 grade Celsius. Presiunea de vapori a apei corespunzatoare acestor temperaturi este de 40 - 50 bari. In urma consumului de abur pentru actionarea motorului pneumatic (turbinei) cazanul se raceste cu o rata proportionala cu cantitatea de abur consumata in unitatea de timp, iar pentru mentinerea acestuia la temperatura si presiunea necesara trebuie incalzit in continuare, pentru acest lucru consumandu-se o cantitate de combustibil corespunzator necesarului de energie electrica cerut. Dupa destinderea in turbină aburul ajunge în condensatorul de abur, de unde dupa condensare apa distilata obtinuta este preluata de o pompa de recuperare si reintrodusa inapoi in cazan prin serpentina de recuperare termica.
Rolul acestei serpentine de recuperare este foarte important pentru marirea randamentului energetic al centralei. Sistemul cazan-turbina nu are un randament mai mare de 30-40% iar aceasta serpentina realizeaza preincalzirea apei condensate inainte de reintroducerea inapoi in cazan de catre aburul deja fierbinte care iese direct din turbina, recuperand in acest mod o mare parte din caldura reziduala a acestuia. In acest fel se poate mari foarte mult randamentul energetic al sistemului.
La modul simplu, acesta este principiul pe care se bazeaza functionarea unei centrale electrice de tip clasic.

In cazul nostru, principiul este acelasi dar cu anumite deosebiri. Sursa de caldura in cazul nostru este condensatorul unei pompe de caldura. Pompele de caldura folosesc agenti frigorifici (freoni) a caror temperatura critica (pragul de temperatura deasupra caruia fluidul nu se mai condenseaza oricat am mari presiunea) este sub temperatura de fierbere a apei sau prea putin deasupra ei. Fluidul frigorific cu temperatura critica cea mai ridicata si presiunea critica relativ scazuta este R600 (isobutanul) folosit la frigiderele de clasa energetică A. El are temperatura critica de 134,7 grade Celsius iar presiunea critica de 36,29 bari. Daca am folosi o pompa de caldura cu isobutan pentru incalzirea unui recipient cu apa (cazan, boiler) pentru actionarea unui motor pneumatic sau unei turbine, presiunea maxima de vapori a apei din cazan ar fi de aproximativ 2 bari, iar in aceste conditii trebuie sa ne gandim la ceva mai eficient.
O solutie de rezolvare eleganta a acestei probleme este folosirea ca agent de actionare al motorului pneumatic a unui lichid care sa aiba temperatura de fierbere mai joasa fata de cea a apei. Cele mai cunoscute din acest punct de vedere ar fi: alcoolul etilic (temp fierbere este de +78 grade Celsius), gazul petrolier lichefiat (GPL temp fierbere este -15 grade Celsius) si agentii frigorifici care au temperaturi de fierbere între –26 (R134) sau chiar mai jos, –58 grade Celsius (R410).
Principiul de baza al functionarii instalatiei noastre este bazat pe variatia presiunilor de vapori a unui fluid cu temperatura de fierbere joasa in functie de temperatura la care este expus.
Sa ne imaginam constructia unui asemenea sistem, compus dintr-o pompa de caldura si componentele unui compresor de aer cu trei cilindri: pompa de caldura, formata dintr-un compresor de aer conditionat ce lucreaza cu refrigerentul R410A (ecologic si neinflamabil in aer), serpentina condensator, ventilul de laminare (expansiune), serpentina vaporizator, robineti de umplere/golire si/sau separare (pentru facilitarea operatiilor de intretinere), manometru cu contact pentru automatizarea functionării. Serpentina vaporizator este din conducta de cupru moale cu diametrul de 18 mm si este infasurata in jurul buteliei compresorului (care are rol de recipient de condensare pentru freonul gazos care a actionat motorul pneumatic) in scopul racirii acesteia si recuperarii caldurii reziduale. Conducta vaporizator impreuna cu recipientul condensator sunt montate in interiorul unui vas, neizolat fată de mediul exterior, prin care circula la comanda unui termostat apa din put, ce intră cu +10...12 grade Celsius si iese mai rece, temperatura de iesire depinzand de rezultatul experimentelor.
Serpentina condensator este din teava de 16 mm si este infasurata peste corpul recipientului de expansiune. Ea este conectata prin intermediul unui filtru deshidrator, ansamblul T cu robineti de vidare/umplere/golire la iesirea compresorului si cu iesirea la ansamblul ventil de expansiune.
Ansamblul ventil de expansiune este format dintr-o electrovalva si o duza cu diametru mic de iesire. La intrarea electrovalvei se conecteaza iesirea conductei condensatorului. La iesirea electrovalvei se conecteaza duza care se va afla în interiorul conductei vaporizator.Principiul de functionare este urmatorul:

Compresorul frigorific este comandat de catre manometrul cu contact ce masoara presiunea din recipientul de expansiune. Daca presiunea din acesta este sub 10 bari (aprox 40 grade) compresorul porneste si comprima gazul frigorific in conducta condensator. El va lichefia la o presiune ce depinde de temperatura condensatorului, colectandu-se gravitational in partea de jos a conductei, la intrarea electrovalvei. Electrovalva este comandata de către manometrul cu contact ce masoara presiunea din vaporizatorul pompei de caldura. Cand presiunea din vaporizator va scadea sub 1 bar, electrovalva se va deschide iar în vaporizator va fi injectat freon lichid pana cand manometrul va masura o presiune peste 1 bar. De asemenea, electrovalva va fi deschisa si in cazul opririi compresorului de catre manometrul de pe vasul de expansiune. Ea nu va fi inchisa decat in timpul functionarii acestuia.Cand presiunea din recipientul de expansiune a ajuns la 11 bari, compresorul va fi oprit. Iata un exemplu de schema electrica de comanda a pompei de caldura:
Recipientul de expansiune (pentru actionarea grupului motor pneumatic-generator)

Acesta poate fi improvizat dintr-o butelie pentru stocarea si transportul freonilor (sunt testate la peste 40 de bari).
Robinetul original al buteliei trebuie inlocuit cu racordul de conectare cu robinetul cu servomotor. In centrul fundului buteliei se va da o gaura in care se va fixa prin filetare si sudura cu aliaj de argint sau alama racordul de conectare cu circuitul retur al freonului R134 lichid.
Folosim freon R134 in circuitul de actionare al motorului pneumatic pentru simplul fapt ca asa putem lucra cu presiuni omenesti in acest circuit. El fierbe la presiunea de 1 bar la -27 grade Celsius, si are presiunea de vapori de 16 bari la temperatura de 60 grade Celsius.
Mai jos este prezentat un exemplu de schita pentru recipientul de expansiune si echipamentul aferent acestuia.
Pentru siguranta, manometrul cu contact pentru comanda compresorului trebuie dublat cu un presostat reglat la o presiune considerata de avarie. Acesta opreste compresorul nepermitand repornirea acestuia, schema semnalizand situatia aparuta, repornirea putandu-se face manual, dupa luarea la cunostinta despre situatie si numai daca presiunea a scazut sub valoarea de declansare a presostatului de siguranta.

Robinetul cu servomotor si grupul motor pneumatic-generator

Robinetul cu servomotor are rolul de a doza alimentarea cu freon gazos sub presiune motorul pneumatic al grupului generator pentru actionarea acestuia la turatia constanta de lucru. Cuplul rezistent opus de către generator motorului poate fi variabil in functie de sarcina acestuia, iar debitul de gaz sub presiune trebuie sa fie direct proportional cu cuplul generatorului in scopul stabilizarii turatiei acestuia. Robinetul este comandat de catre un circuit electronic care citeste turatia generatorului (dupa frecventa curentului debitat) si comanda inchiderea sau deschiderea robinetului in scopul mentinerii unei turatii stabile. Acelasi circuit are si rolul de a stabiliza pe acelasi principiu, al reglarii automate, si tensiunea de la iesirea generatorului electric.Iata un exemplu de schema electrica a circuitului de comanda al robinetului si stabilizator al tensiunii generatorului:
Schema foloseste ca element de baza circuitul integrat UAA145, specializat pentru comanda in faza a tiristoarelor si triacelor, aici avand dublu rol. Impulsurile de iesire au durată fixa, stabilita din semireglabilul R7, factor in baza caruia sunt culese si insumate cu diodele D1, D2, D3 si D4, care impreuna cu filtrul format din R1, condensatorul C5 si rezistenta de sarcina R11 formează un circuit convertor frecventa-tensiune ce lucreaza pe principiul variatiei factorului de umplere, a carui tensiune de iesire constituie informatia legata de turatia generatorului electric. Ea este insumata cu tensiunea negativa de referinta, obtinuta cu sursa IC2, si divizata prin semireglabilul de reglaj turatie R14. Circuitul sumator IC3A, preia si amplifică suma celor doua tensiuni si o aplica la intrarea distribuitorului format cu IC3B si IC3C, care sunt un redresor de precizie cu caile de iesire separate catre comanda celor doua relee, ce comanda inchiderea si deschiderea servorobinetului.

Acelasi UAA145 realizeaza intr-un mod aproape identic si stabilizarea tensiunii de iesire a generatorului, comparand tensiunea de iesire, redresata cu dioda D13, filtrata cu C8 si divizata cu R24 si R21 cu aceeasi tensiune de referinta divizata cu R23. Suma celor doua tensiuni este amplificata cu IC3D si aplicata la intrarea pentru comanda unghiului de conductie al tiristoarelor, pinul 8 al UAA145. Din semireglabilul R2 se face ajustarea unghiului rampei generatorului TLV din UAA145 (adica daca tensiunea de la pin 8 este 0V, atunci si unghiul de conductie al tiristoarelor sa fie de 0 grade, mai bine zis tensiunea la iesirea puntii semicomandate cu tiristoare sa fie 0V. Reglajul se poate face cu un voltmetru conectat la iesirea puntii, sau pentru un reglaj precis, cu un osciloscop cu doua canale.
Pentru comanda puntii, cele doua trenuri de impulsuri sunt insumate cu diodele D15 şi D16 pentru simplitate, si folosite pentru comanda cu separare galvanica prin transformatorul de impulsuri TR1 a puntii formate din Th1, Th2, D20, D21, a carei tensiune de iesire alimenteaza înfasurarea de excitatie a generatorului.
De regula, servorobinetele uzuale se alimenteaza cu 220V alternativ si au borne separate pentru comanda de inchidere si deschidere fata de o borna comuna.
Motorul pneumatic il avem deja sub forma compresorului de aer cu trei cilindri. L-am ales cu trei cilindri deoarece, ca motor pneumatic, are pornirea sigura si sensul prestabilit. Acesta poate fi modificat prin conectarea la galeriile de admisie si de evacuare ale fiecarui cilindru a unor electrovalve comandate cu ajutorul unor senzori inductivi de proximitate, montati cu un decalaj de 120 grade unul fată de celalalt, fata in fata cu fulia compresorului. Pe această fulie se va monta o cama cu lungimea de 1/3 din circumferinta fuliei. Fiecare senzor va comanda (cand este actionat) deschiderea electrovalvei de admisie si inchiderea celei de evacuare a cilindrului corespunzator, in acest mod realizandu-se ciclul de functionare al motorului pneumatic. Carterul compresorului (motorului pneumatic) este etans fata de exterior si va fi conectat printr-o conducta la iesirea motorului, presiunea din interiorul acestuia fiind egala cu cea din recipientul de condensare al R134. Pentru o buna etansare poate fi folosit siliconul de chiulasa. Uleiul original va fi inlocuit cu ulei pentru compresoare frigorifice, compatibil cu freonul R134A.
Un model de compresor de aer care poate fi adaptat acestei aplicatii este prezentat in imaginea de mai jos.
Butelia de aer a compresorului poate fi folosita drept recipient de condensare a gazului R134.
In alta ordine de idei, poate fi folosit ca motor pneumatic orice tip de motor termic caruia i-a fost modificat axul cu came pentru a-l adapta scopului de a functiona ca motor pneumatic cu adaptarile necesare. In acest caz nu mai este nevoie de senzori, electrovalve, etc.
Iata si un model de schema electrica de comanda a distributiei cu electroventile pentru motorul pneumatic.
Sunt prevazute optocuploare si surse de alimentare separate galvanic, pentru a nu exista legaturi de masa comuna intre partea electronica de comanda si partea de inalta tensiune a instalatiei, la fel ca si in cazul comenzii prin transformatoare de impulsuri a tiristoarelor din regulatorul de excitatie al generatorului electric.
Generatorul electric il obtinem prin modificarea motorului asincron cu care initial era dotat compresorul nostru de aer. Acesta trebuie transformat in masină sincrona (generator). Pentru aceasta se vor freza in rotor un numar de canale longitudinale, paralele cu crestaturile statorului. Numarul canalelor rotorice trebuie sa fie egal cu dublul numarului de perechi de poli per faza ai bobinajului statoric. Cu alte cuvinte numarul de perechi de poli de excitatie rotorici trebuie să fie egal cu numarul de perechi de poli / faza statorici. Se vor monta pe axul rotorului, izolate fata de acesta, o pereche de inele colectoare. Excitatia va fi calculata sa se alimenteze cu o tensiune de aproximativ 150 volti si sa ia un curent de aproximativ 2 A.Pe interiorul carcasei motorului se pot monta 2 perii colectoare ce fac contact alunecator cu inelele rotorice pentru alimentarea infasurarii de excitatie.
Stabilizarea tensiunii de 240 de volti ce trebuie obtinuta la iesirea generatorului se face prin modificarea corespunzatoare a curentului de excitatie cu ajutorul circuitului regulator cu reactie negativa prezentat anterior.
Serpentina de recuperare are importantul rol de a recupera o mare parte (cat mai mare) din caldura reziduala a gazului care a actionat turbina si urmeaza a fi condensat la temperatura si presiune scazuta in recipientul de condensare (butelia compresorului). Dupa iesirea din motorul pneumatic gazul se destinde, temperatura scazandu-i corespunzator randamentului de lucru al motorului pneumatic. Inainte de a ajunge in recipientul de condensare gazul va trece prin serpentina de recuperare cedand caldura reziduala gazului lichefiat ce se intoarce prin serpentina catre recipientul de expansiune, ridicand temperatura acestuia si marind în acest mod randamentul sistemului.
Recipientul de condensare este de fapt butelia de aer a fostului compresor, cu rolul de condensare la temperatura scazuta a gazului sosit de la motorul pneumatic. Este mentinut la temperatura scazuta cu ajutorul serpentinei vaporizator a pompei de caldura. Este dotat cu robineti de separare pe intrarea dinspre serpentina de recuperare si pe iesirea (situată dedesubt) catre pompa de recuperare.
Pompa de recuperare a gazului lichid are rolul de a recircula inapoi catre recipientul de expansiune freonul lichefiat in recipientul de condensare. Ea preia lichidul din recipient in momentul in care primeste comanda de pornire si il transfera catre recipientul de expansiune prin supapele de sens si conducta serpentinei de recuperare a caldurii reziduale.
Aceasta functie poate fi incredintata unei pompe de inalta presiune pentru apa, cu pistonase, folosita la curatitoarele cu jet de inalta presiune. Freonul lichid nu are nici un efect de corodare sau alt tip de reactie chimica cu materialele din care este construită pompa.
Iata si un exemplu de schema de comanda pentru pompa de recuperare freon lichid.
Datorită dificultatilor legate de masurarea nivelului lichidului in recipientul de condensare putem apela la metoda estimarii acestuia prin numararea ciclurilor de rotatie ale motorului pneumatic (a numararii impulsurilor date de unul dintre senzorii sistemului de distributie). Diferenta volumului gaz-lichid este de aproximativ 1/200...300. Cantitatea adunata in recipientul de condensare este direct proportionala cu sarcina generatorului.
Numărarea (de la 0 la 256) se face cu cele doua numaratoare digitale IC1 şi IC2. IC3 selecteaza semnalul unic de sfarsit numarare pentru comanda temporizatorului IC4, folosit pentru „lungirea” acestuia pana la comutarea flowswitch-ului. Circuitul va tine pompa pornita cat timp va exista lichid pe conducta de intrare a acesteia. La golirea recipientului, flowswitch-ul va deschide contactul iar releul de comanda va decupla oprind pompa. După alte 256 de rotatii ale motorului pneumatic, pompa va porni din nou.
Cele doua supape de sens aflate la intrarea serpentinei de recuperare si la intrarea lichidului in recipientul de expansiune au rolul de directionare a gazului lichid numai catre recipientul de expansiune si de compensare a dilatarii acestuia. Cand freonul lichid este pompat in serpentina prin supapa de sens are temperatura scazuta a recipientului de condensare. In serpentina, fiind incalzit de catre gazul provenit din motorul pneumatic el se va dilata in recipientul de expansiune.
In concluzie, mecanismul este urmatorul: pompa de caldura preia caldura aerului inconjurator sau a apei dintr-un put si o comprima in condensator, care incalzeste recipientul de expansiune al instalatiei. In principiu, pentru siguranta, acesta lucreaza la temperatura de 40 grade Celsius, folosind fluidul frigorific R134A. La 40 grade Celsius R143A are o presiune de vapori de aproximativ 10 bari. Prin robinetul cu servomotor vaporii acestuia vor actiona motorul pneumatic dupa care vor trece prin serpentina de recuperare facand schimbul de caldura cu fluidul recuperat. Dupa aceasta prima treapta de racire, freonul gazos va ajunge in recipientul de condensare, aflat la o temperatura joasa. El va condensa (se va lichefia) la presiunea de vapori corespunzatoare temperaturii recipientului de condensare si se va scurge spre pompa de recuperare prin dispozitivul flowswitch.
Recomandari privind constructia

Din principiul si modul de functionare al acestei centrale se subintelege faptul ca aici avem de-a face cu elemente care folosesc pentru producerea de energie electrica transferul termic intre medii diferite. Pentru un transfer termic cat mai performant si o rezistenta cat mai buna la presiunile de lucru ale instalatiei cat si la socurile termice, raportat si la un pret accesibil, cuprul este cel mai bun material.
Izolarea termica a conductelor externe, a recipientului de expansiune, a pompei de recuperare si a motorului pneumatic este obligatorie, fiind realizata cu materiale de calitate. De acest lucru depinde randamentul energetic al centralei si previne aparitia condensului (foarte daunator!) sau ghetii pe conductele de temperatura joasa.
Pompa de recuperare a gazului lichid este o pompa de inalta presiune, capabila sa invinga presiunea recipientului de expansiune si trebuie sa aiba un debit mai mare decat rata de condensare a cantitatii de gaz care actioneaza motorul pneumatic in regim de putere maxima.
Inainte de umplerea cu freon R134A, instalatia se va testa la presiune (cu toate robinetele deschise) dubla fata de cea de lucru. La temperatura maxima de lucru, de 40 grade Celsius, presiunea in recipientul de expansiune va fi de circa 10...11 bari, ceea ce ne obliga sa facem testarea intregii instalatii la o presiune cel putin dubla. Daca cedeaza prin oarecare locuri se face remedierea urmata de o nouă testare.
Umplerea sau golirea instalatiei se va face cu robinetul cu servomotor inchis , dupa ce, in prealabil va fi scos aerul din ea cu o pompa de vid. Vidarea se va face cu toate robinetele deschise, pentru a se scoate aerul din intreaga instalatie. Freonul lichid se va scurge spre pompa de recuperare ce va fi pornita manual, lichidul ajungand prin serpentina de recuperare in recipientul de expansiune. In acest mod, recipientul de expansiune se va umple pana la 70% din volumul total. Serpentina de recuperare va fi si ea plina, instalatia putand fi pornita. Pentru umplerea instalatiei butelia de freon se poate fixa la o inăltime superioara recipientului de condensare si cu robinetul în jos.
Golirea instalatiei se va face conectand butelia goala la iesirea de golire a recipientului de expansiune (iesire aflata in partea inferioara a acestuia, prevazuta cu un robinet). Se va avea mare grija ca butelia in care colectam gazul din instalatie sa nu fie plina mai mult de 70%. Daca o umplem toata, se va sparge datorită dilatarii gazului lichid (acesta fiind incompresibil).